Ceai Oolong

“Sanatate deplina intr-o singura ceasca.”

Publicitate

Ceaiul si legendele acestuia

Ceaiul este o planta atat de cunoascuta incat se poate spune ca a aparut odata cu omul. Descoperit si apreciat pentru prima data de catre chinezi, ceaiul este o bautura atat de fireasca si de apreciata incat a intrat in mitologia civilizatiilor care s-au perindat de-a lungul secolelor. Chinezii au descoperit ceaiul, japonezii l-au ridicat la rang de arta, iar europenii l-au transformat in ritual.

Cea mai veche legenda despre descoperirea ceaiului e legata de imparatul chinez Shen Nung, care a domnit intre anii 2737-2697 i.e.n.

Imparatul Shen Nung avea obieciul de a bea numai apa fiarta fierbinte, caci teama de bolile acelui timp, necrutatoare si imprevizibile, il chinuia si il facea sa aiba principii igienice extrem de stricte. Bucatarii trebuiau sa fiarba permanent apa pentru ca imparatul sa nu duca lipsa niciodata.

Legenda spune ca, intr-o buna zi, imparatul a intrat in bucatarie sa bea apa. Dar iata ca in acel moment un vant puternic se isca si aduse in incapere frunze si crengute din gradina.

Nimeni nu stie daca erau frunzele si crengile de pe lemnele de foc stivuite sub geamurile bucatariei sau erau frunze si crengute din tufisurile de ceai salbatic ce cresteau in zona. Dar rezultatul a fost incredibil.

Frunzele au cazut in vasul cu apa clocotita. In fata bucatarilor stupefiati, imparatul se apropie de vasul in care apa incepuse sa-si schimbe culoarea. In acelasi timp, o aroma delicata, necunoscuta incepu sa fie emanata din vasul in care fierbea apa. Imparatul a pus bucatarii sa guste si, vazand ca acestia au supravietuit, a gustat el insusi licoarea.

Anul 2700 i.C. este data oficiala la care s-a preparat primul ceai si astfel era ceaiului a inceput, ajungand pana in zilele noastre.

O alta legenda spune ca "in dinastia Song (960-1279), in satul Longjing, traia o batrana singura. Unica sursa de venit pentru ea era cultivarea celor 18 arbusti de ceai. Intr-un an, ceaiul a iesit de calitate slaba si nu s-a vandut, iar batrana nu mai stia cum sa se descurce.

Intr-o zi, a intrat un mos in curtea casei sale. S-a uitat cu atentie la piua de piatra dintr-un colt si a intrebat-o pe baba daca vinde piua pe 5 arginti. Era o suma mare, iar baba a acceptat cererea. Mosul i-a spus ca va veni putin mai tarziu cu cativa insi sa ia piua aceea, care era destul de grea. Bucuroasa ca a obtinut un pret bun pe piua, baba a curatat-o frumos de praf si de frunzele putrezite de pe ea.

Unde sa puna frunzele putrezite? Le-a ingropat langa arbustii de ceai. La intoarcere, mosul a intrebat-o pe batrana unde a pus gunoiul din piua si baba i-a raspuns cinstit. Suparat, mosul i-a spus ca nu mai ia piua. Dupa cateva zile, minune! Din arbustii de ceai rasarisera muguri verzi, de o prospetime rara.

Ceaiul a ajuns pentru prima data in Europa in anul 1610, adus de o companie comerciala olandeza si de atunci a transformat Europa. Anii istorici in care ceaiul a intrat in viata europenilor nu sunt foarte importanti. Ceea ce este cert este faptul ca acesta nu va iesi prea curand. Efectele benefice ale acestuia ii garanteaza un loc permanent la masa noastra, iar ritualurile create in jurul sau ne leaga nu numai prin placere de el, ci si spiritual.

Planta Camelia sinensis din care se face ceai este cultivata mai ales in urmatoarele tari: China, India, Banglades, Pakistan, Iran, Coreea de Sud, Sri Lanka, Taiwan, Japonia, Indonezia, Nepal, Australia, Argentina si Kenya.

Culegerea ceaiului a evoluat de-a lungul timpului. A inceput ca un ritual si a ajuns la un proces mecanicizat.

Frunzele de ceai sunt culese dupa trei metode.
Prima numita si "imperiala" a disparut astazi: numai mugurii terminali si prima frunza erau culese. A doua metoda si cea mai practicata in zilele noastre consta in a culege mugurul si primele doua frunze. Ceaiurile comune provin din cea de a treia metoda, care inseamna prelevarea de pana la cinci frunze. In marile exploatari, masinile sunt cele care recolteaza. Dar pentru a obtine cele mai bune ceaiuri, culesul este intotdeauna manual si sunt culese doar cele doua sau trei frunze de la extremitati, adica cele mai tinere, cele mai fragede, cele mai concentrate in uleiuri esentiale.

Tipurile de ceai sunt diferentiate in functie de timpul alocat oxidarii acestuia, putand fi astfel distinse patru feluri principale de ceai:

1. Ceaiul alb

Ceaiul alb este extrem de rar si de aceea este privit ca un dar nepretuit. Rezervat numai ocaziilor speciale, acesta este limpede, iar gustul sau putin mai pronuntat. Este pregatit din muguri sau frunze tinere pe care se observa mici perisori albi, atat de specifici ceaiului alb. Planta de Ceai alb sufera de-a lungul pregatirii un proces de ofilire si de usoara fermentatie. Exista mai multe tipuri de ceai alb. Ceaiul Yin Zhen sau in traducere "ac de argint" este facut din muguri, iar ceaiul Ming Mei, care inseamna "spranceana zeului longevitatii" din frunze. Bai Mu Dan -"Bujorul alb", un intermediar intre "ace" si "sprancene", este produs din muguri si din primele doua frunze.

2. Ceaiul verde

Ceaiul verde este una dintre cele mai consumate bauturi din lume. Ceaiurile verzi au o aroma extrem de delicata si par a avea mai multe beneficii si aplicatii terapeutice decat ceaiurile negre. Frunzele de ceai verde au mai putina cofeina decat alte tipuri de ceai si de aceea este considerat mult mai sanatos. Gustul ceaiului poate fi parfumat cu petale de iasomie, fiind extrem de apreciat in mod deosebit de catre europeni si asiatici.

3. Ceaiul oolong

Acest ceai este cunoscut si sub denumirea de ceai bleu-verde sau Wulong. Este in special apreciat si savurat de catre chinezii bogati si este un semn de prosperitate si bogatie. Exista numeroase metode de obtinere, dintre care cea mai ciudata consta in a agita frunzele in cosuri. Marginile frunzelor fermenteaza si se inrosesc in timp ce centrul lor ramane verde. Oolong-urile din Taiwan sunt fermentate mai multa vreme. Astfel se obtin ceaiuri mai intunecate, mai tari, cu savoare de fruct.

4. Ceaiul negru

Ceaiul negru este cunoscut si sub denumirea de ceai rosu. Acesta este cel mai popular ceai din lume, fiind un ceai de consum zilnic. Ceaiul negru, asa cum este cunoscut in China, este rezultatul unui proces complet de oxidare al frunzelor inainte de a fi uscate. Frunzele de ceai sunt lasate sa se oxideze natural, timp de aproximativ o luna. Desi are un continut mai mare de cofeina decat ceaiul verde, ceaiul negru are totusi mai putina cofeina decat cafeaua. Datorita cererii de pe piata, producatorii de ceaiuri au inceput sa caute si sa descopere varietari de ceai mai bune, de locatii si anotimpuri, astfel incat calitatea ceaiurilor sa creasca.

Iata doar cateva dintre cele mai apreciate ceaiuri din lume. Nu ezitati sa le gustati si sa va creati un ritual zilnic, totul pentru placerea dvs. Apreciati ceaiul pentru adevarata sa valoare: spirituala si purificatoare. Aruncati-va intr-o experienta cu totul uimitoare si nu veti regreta niciodata ca ati pasit intr-o lume plina de arome.