Ceai Oolong

“Sanatate deplina intr-o singura ceasca.”

Publicitate

Originea ceaiului

Chinezii beau ceai inca de acum 5000 de ani. Inceputul este invaluit in legende; cea mai faimosa dintre acestea este cea despre imparatul Shen Nung (pronuntat "Shay-Nung"). Sansa lui de a descoperi ceaiul este plasata mai exact in anul 2737 I. H., nefondat istoric insa.

De mii de ani chinezii consuma ceai atat pentru sanatate cat si de placere. Nimeni nu stie ce i-a atras la frunzele verzi, lucioase de "Camellia sinensis", dar o legenda populara umple acest gol.

Intr-o zi imparatul Shen Nung se pregatea sa bea niste apa fiarta, cand, cateva frunze dintr-un copac, ce era deasupra, au cazut in tigaie. Imparatul, curios a decis sa guste acest amestec, neplacut privirii. A descoperit ca acest amestec era atat delicios cat si inviorator.

Descoperirea ceaiului este atribuita, de catre o legenda indiana, calugarului budist Bodhidharma. Deoarece se apropiau de sfarsit cei sapte ani de contemplatie fara somn, era foarte obosit. In disperare, a mestecat cateva frunze dintr-un copac din apropiere si s-a inviorat imediat.

Desi India este in prezent una dintre cele mai mari producatoare de ceai, totusi nu exista inregistrari istorice despre consumul ceaiului in India inaintea secolului al 19-lea. Experimentul de mestecare al frunzelor de catre Bodhidhama nu era cunoscut la acel moment.

Alt mit (japonez) despre meditativul calugar budist Bodhidharma descrie precum ca el si-a aruncat la pamant pleoapele, ce i se inchideau, din frustrare ca nu reusea sa stea treaz. Acolo unde pleoapele lui au cazut se gaseau tufisuri de ceai. Frunzele acestor miraculoase tufisuri i-au vindecat oboseala, in mod miraculos.

Ceaiul nu este originar din Japonia, asa ca acest mit aduce, cel putin, o explicatie pentru brusca aparitie pe insule. Realitatea e mai putin frumoasa: in prima parte a secolului al nouasprezecelea un calugar japonez vizitator, numit Dengyo Daishi, a luat cu el, inapoi din China, seminte de ceai.

Metoda intamplatoare a obtinerii ceaiului atribuita imparatului Shen Nung a rezistat testului timpului. Peste inca 4000 de ani s-a dezvoltat metoda de preparare pe care o folosim astazi.

In timpul dinastiei Ming (1368-1644), chinezii au inceput sa faramiteze frunze de ceai in apa fierbinte. Cu cateva adaptari, ibricul cu capac pentru vin a devenit un vas perfect pentru ceai.