Ceai Oolong

“Sanatate deplina intr-o singura ceasca.”

Publicitate

Promotia regala a ceaiului

In Europa secolului al XVII-lea nimic nu ajuta la vinderea unui produs decat patronajul regal.

Consumul ceaiului a luat o intorsatura norocoasa in 1662 cand regele englez Charles al II-lea s-a casatorit cu Catherine de Braganza, o principesa portugheza si o avida bautoare de ceai. Catherine a inceput sa bea ceai la Curte in vase si boluri chinezesti delicate si transparente - si curtenii i-au urmat obiceiul.

Ceaiul era deja scump dar acum era si la moda. Deodata ceaiul avea stil si exclusivitate. In ochii aristocratilor preocupati de imagine era irezistibil.

In Europa secolului al XVII-lea ceaiul era un produs practic cu un mare potential. In general apa nu era buna de baut. Pentru cei care doreau sa evite bolile alegerea era: o ceasca de apa fiarta sau bere, care era de ajuns de tare sa omoare bacteriile.

In Marea Britanie si cateva alte tari, unde berea era o bautura comuna la micul dejun, ceaiul a devenit o bine-venita alternativa. Era, cel putin, o bautura care potolea setea, care inviora si revigora, care avea o mare varietate si mai presus de toate era sigura pentru baut.

In casele aristocratilor din secolul al XVIII-lea consumul ceaiului era o ocazie pentru o mare ceremonie.

Pretioasele frunze de ceai erau adesea pastrate intr-o cutie de ceai inchisa, pentru care nu exista decat o cheie. O data sau de doua ori pe saptamana doamna casei deschidea cutia pentru a servi ceai ca o traditie a familiei sau pentru a impresiona un musafir important.

Finul portelan in care ceaiul era servit accentua bogatia familiei si crestea semnificatia ceremoniei. Era o oportunitate pentru o femeie rafinata sa-si arate palida piele si delicata structura osoasa in contrast cu puritatea translucida a portelanului chinezesc. Aceste doua atribute erau cele prin care era masurata, in acea vreme, puritatea unei doamne.

Viata sociala in prima jumatate a secolului al XVIII-lea devenea mai sofisticata pe masura ce casele pentru cafea faceau loc gradinilor de ceai. Gradinile de ceai apareau ca o viziune a paradisului: alei cu copaci aliniati, locuri de plimbare cu felinare, muzica, dans, focuri de artificii si o buna mancare insotita de o rafinata ceasca de ceai.

Gradinile de ceai nu erau doar de amuzament, erau si locuri de intalniri sociale. In aceste peisaje exotice cei de origine regala dar si oamenii de rand aveau ocazia sa se plimbe impreuna.

Consumul de ceai a crescut in mod dramatic in prima perioada a secolului al XIX-lea. Moda si costurile reduse au largit piata pe care furnizorii o gaseau greu de satisfacut. Pentru a sparge monopolul chinezesc comertul cu ceai s-a orientat spre India pentru a umple golul.